Erau anii cenusii ai tineretii noastre. 1987. Intr-unul dintre cele mai chinuite orasele din Romania, Cristuru Secuiesc. Acolo ma aruncase repartitia de la facultate, profesor intr-un satuc din preajma.
Feri Pavai m-a auzit odata cintind la chitara. A venit la mine impreuna cu Jimi si m-a intrebat daca nu vreau sa cint cu ei in trupa lor de rock. Am acceptat. Ne intilneam intr-o sala de la Casa de Cultura si repetam. Drept scule aveam o statie de amplificare romaneasca cu mufe DIN, o chestie care mai mult piriia si fisiia. Chitarile tot romanesti, vai de degetele noastre!
Dar cintam Lady in Black, dupa Uriah Heep, si nu ne iesea rau deloc! O haita de fani adolescenti stateau si ne ascultau fascinati si trebuia doar sa ridic un deget, ca sa ma intrebe ce-mi doreste inima: o bere, o tigara, sa traga o fuga la magazin sa-mi cumpere ceva?
Dupa vreo luna si ceva am intrerupt repetitiile, fiindca nu stiam ce avem de gind si fiindca „sculele” noastre sunau rau de tot.
A trecut un an. Cu Pavai ma mai intilneam la o bere – doua si mai ales la tenis de masa. Era foarte bun la tenis de masa. Juca cu o viteza uluitoare si cu o forta incredibila. Din pacate campion era la alt sport, fumatul. Era in stare sa joace tenis de masa cu tigara-n gura! Imi spunea ca nici noaptea nu se oprea din fumat. Se trezea din somn si isi aprindea o tigara, ca sa poata dormi mai departe. Asta de cinci-sase ori pe noapte. Cred ca pe vremea aia fuma cam cinci pachete de Carpati fara pe zi. Cu toate astea arata incredibil de bine. Nu numai ca era frumusel foc, dar avea si un corp atletic perfect.
Dupa un an, cum zic, imi spune ca s-a hotarit sa refaca trupa lui cea veche, Katalit si ca trebuie neaparat sa facem un concert in Cristuru Secuiesc. La Odorhei erau deja interzisi de securisti, fiindca la concertul din urma cu citiva ani se lasase cu strigate anticomuniste si cu scaune rupte in sala Casei de Cultura.
De unde, de neunde, a mai facut rost de doua statii de amplificare, una dintre ele Dynacord veritabila. Un set de tobe si Jakszi care sa bata in ele.
Apropo… acest Jakszi era un tobosar cum rar mi-a fost dat sa aud. Precizie de metronom, forta si viteza.
In fine, timp de o luna si jumatate am stat intr-o salita de repetitii si am invatat cele 30 de piese compuse de Pavai. Cu fiecare zi eram tot mai buni si trupa se lega. Repetitiile tineau cam 5-6 ore pe zi. La sfirsit eram cheauni de cap.
Gasca de fani a reaparut ca din pamint. Stateau in sala in liniste si ne serveau cu orice doream, de parca am fi fost niste mari staruri rock.
In ziua concertului inca nu eram siguri ca securistul orasului, locotenentul Ilie, o sa ne dea sau nu aprobarea. Fiindca aveam plete si ne imbracam aiurea, in blugi si tricouri fara mineci si mai ales fiindca muzica noastra era rock, Speed Metal, fara nici un un vers despre patrie, pace sau alte cacaturi.
Probabil totusi ca locotenentul Ilie n-a vrut sa riste linistea in oras. Afisele erau pe ziduri si pe garduri de doua saptamini, biletele erau deja vindute cu o saptamina inainte, 150% din capacitatea salii. Noi mergeam prin oras urmati de fani care ne carau chitarile, ce mai…
Nu povestesc concertul, fiindca nu se poate povesti. A fost cea mai tare experienta muzicala din viata mea. Pavai a fost uluitor, in forma mare, solourile lui demne de Yngwie Malmsteen, Jakszi incredibil cu cele doua tobe mari ale lui, Jimi incintator si el la bass, iar trupa Katalit interzisa imediat dupa concert si in Cristur.
Am mai facut citeva concerte bune in Sighisoara, la Balan, Vlahita si in alte citeva localitati mici, pina ne-au crapat de tot sculele, adica nemerniciile alea de statii romanesti, in sensul ca au luat foc pe scena.
Dupa care… am mai jucat tenis de masa, am mai baut niste kilometri cubi de bere si am mai fumat niste tigari.
In 1990 am plecat din Cristur si mi-am vazut de labirintul vietii mele. L-am regasit pe Pavai in 2007. In gradina casei lui din Cristur am dat gata vreo trei navete de bere intr-o singura dupa-amiaza. Nu puteam sa cred cum arata Pavai la aproape 50 de ani. Daca faceai abstractie de cele citeva riduri de pe frunte, ziceai ca are tot 25 de ani, musculos, zvelt si sprinten. La plecare mi-a dat niste ardei iuti din productia proprie. Ne-am mai revazut de citeva ori si am mai vorbit mult pe mess. Am facut schimb de muzici. Prietenia noastra era la fel ca acum 20 de ani. Curata, sincera, fara sa tina cont ca eu sint roman ei el e ungur, cu bancuri despre romani si unguri impartasite in hohote de ris cu lacrimi.
Zsofi Nagy (3/2/2011 9:17:58 AM): daca esti fa buzz
cristi ionescu (3/2/2011 10:16:06 AM): buzz
Zsofi Nagy (
cristi ionescu (
cristi ionescu (
Zsofi Nagy (
cristi ionescu (
Zsofi Nagy (
cristi ionescu (
Zsofi Nagy (
cristi ionescu (
Zsofi Nagy (
cristi ionescu (
Zsofi Nagy (
Zsofi Nagy (
